Unul din cele mai controversate subiecte, cel putin in Romania este cel al curentului Graffiti. Istoria lui nu este atat de cunoscuta. Iata doar o parte din istoria acestei arte. Primii artişti graffiti care au ridicat această mişcare la rangul de artă au fost Jean-Michel Basquiat şi Keith Haring.
Jean-Michel Basquiat este primul pictor american ale cărui opere au apărut sub forma unor graffiti pe străzile, metrourile şi pe garniturile de vagoane din transportul în comun ale New York-ului. Basquiat a fost cel mai de succes dintre aşa-numiţii „artişti ai străzii”, lucrările lui ajungând, în prima parte a anilor ’80, în galeriile oraşului New York.
Operele viu colorate şi de mari dimensiuni ale lui Basquiat combinau expresionismul abstract american cu diverse imagini, din care nu lipseau schelete şi câini, care se regăsesc din plin în întreaga sa operă graffiti. Lucrările sale de la începutul anilor ’80 cuprind o varietate largă de subiecte, de la cranii, la desene aduse în semn de tribut unor vedete ale sportului şi jazz-ului.
La început deosebit de productiv, Basquiat a devenit nedemn de încredere sub stresul cauzat de faima pe care a dobândit-o. Cu toate că a încercat să se lase de obiceiul de a consuma heroină, Jean-Michel Basquiat a murit în urma unei supradoze în atelierul sau din Manhattan, în anul 1988, la vârsta de numai 27 de ani.
Keith Haring este un pictor american al cărui simplu stil simbolistic de pictură, reprezentat prin câini, bebelaşi şi figurine dansând, i-a adus recunoaştere internaţională în anii ’80.Opera lui Haring s-a inspirat din diverse surse: din opera artistului american Andy Warhol şi alţi asemenea artişti reprezentanţi ai mişcării pop, din ritmul şi mişcările dansurilor africane, cubaneze şi ale stilului hip-hop şi din curentul afro-cubanez al picturilor pe corp. În anul 1987, Haring a pictat liniile şi simbolurile caracteristice stilului său pe propriul său corp iar apoi s-a lăsat fotografiat în Times Square din New York. El a decorat, de asemenea, corpul solistului american Grace Jones şi al dansatorului american Bill T. Jones.
Ok. asta a fost acum ceva timp. In momentul de fata oamenii care au practicat acest lucru si il practica in continuare au facut din acest curent o adevarata arta. Da, e stradala si de prea putine ori in interiorul unei galerii de arta, dar asta nu impiedica admirarea acelor desene facute pe un zid gri sau pe un gard metalic. Pe de alta parte, in marea majoritate a statelor Uniunii Europene sunt locuri special amenajate pentru a creea aceste opere de arta si asta confera artistiilor o anumite libertate. Fara a mai avea frica de a fi prins sau de a alerga din fata poilitiei. In Romania situatia nu este atat de roz din acest punct de vedere. Exista o amenda destul de mare, o confiscare a materialelor cat si, de ce sa nu recunoastem, o "reincarcare a bateriilor" de catre organul legii
Pana la urma cum ar trebui tratata aceasta arta pentru unii, vandalism pentru altii? Putem noi acorda sprijin celor care produc aceasta arta deosebita, atat prin design cat si prin modul de executie, la fel ca alte state europene?
Sau continuam sa dam amenzi, sa confiscam spray-uri si sa ii consideram huligani si vagabonzi pe acesti oameni care au ales acet mod de a exprima inclinatia artistica pe care o au? Care este pana la urma aceea linie intre a produce arta pe o fabrica dezafectata de exemplu si a produce acte de vandalism?